România a scăzut investițiile străine de la 10 miliarde de euro în 2022 la 700 de milioane în 2026, avertizează

Un alt punct focal al intervenției sale a fost necesitatea de a revizui modelul

Daniel Anghel, director partener la PwC România și cu 53 de ani de vârstă, ocupă un post de semnificație în cadrul una dintre cele mai mari firme de consultanță din lume. Expertiza sa abate două domenii cheie: de o parte, tranzacțiile majore din mediul antreprenorial, iar de altă parte, complexitatea legislației fiscală.

În cadrul evenimentului ImpactSEE, desfășurat în București între 29 și 30 septembrie, specialistul financiar a dezvoltat o analiză privind consecințele prelungite a instabilității politice, subliniind modul în care aceasta afectează direct mediul de afaceri.

Conform declarațiilor sale, una dintre cele mai evidente consecvențe a lipsei unui guvern funcțional este drastica reducere a investițiilor străine. El a precisat că, până la finalul lunii august, aceste investiții au atins doar 700 de milioane de euro, o valoare care reprezintă exact 20% din suma înregistrată în aceeași perioadă a anului precedent.

Contrapozând această figură cu performanța din 2022, când fluxurile de capital străin au ajuns să atingă un vârf între 8 și 10 miliarde de euro, diferența apare ca fiind semnificativă și alarmantă.

Selon expertul, această diminuare nu este dată condițiilor economice globale, ci în primul rând lipsii de predictibilitate institucională, care face ca investitorii să hésite înainte de a assume riscuri pe termen lung.

În continuare, Anghel a subliniat că costurile ridicate ale energiei au contribuit la scăderea competitivității României pe scena internațională, menționând că țara nu mai beneficiază de același grad de atractivitate pe care o avea acum două decenii. Totuși, a remarcat cu optimism că, deși ritmul de creștere economică a ralentizat, puterea de consum al locuitorilor a ajuns să atingă aproximativ 80% din media europeană, un rezultat pe care îl consideră comunque impresionant în contextele postcrizei.

Un alt punct focal al intervenției sale a fost necesitatea de a revizui modelul de dezvoltare economică. Specialistul a apelat la adopția unei noi paradigmă, bazată nu doar pe creștere impulsă de salarii – numită „wage-led growth” – ci și pe o creștere sustenabilă, inovatoare și atrăgătoare pentru investiții de calitate.

A amintit că, în ultimele săptămâni, ministrul finanților a publicat deja referiri la această schimbare de direcție strategică, subliniind că atragerea de noi fluxuri de capital – fie interne, fie externe – depinde în mare măsură de această reevaluație.

În ceea ce privește structura investițiilor curente, Anghel a observat că cea mai mare părțiе a bugetului național este alocată sectorului public, reprezentând între 6 și 7% din PIB. Deși această poziție este pozitivă și arată un efort de consolidare, a insistat că nu este suficientă pentru a asigura o transformare structurală a economiei.

În acest context, a ales să facă referire la rapoartele OECD, menționând că România așteaptă să finalizeze ultimul capitol al procesului de aderare sau de evaluare, dar că, până acum, nu au fost înregistrate progrese concrete.

A subliniat ulterior că OECD a fost, de fapt, una dintre tintele strategice ale țării în trecut – alături de aderarea la NATO și Uniunea Europeană – și că atingerea acestor referințe avea potențialul de a declanșa o schimbare de paradigmă capabilă să atragă o nouă vală de investiții.

Privind sectorul privat, consultantul a remarcat că statul trebuie să continue să funcționeze ca un partener activ și decizional, mai ales în lipsa unui guvern de plenipotenti. A explicat că firmele necesită surse de finanțare alternative, deși acestea sunt frecft scumpe, datorită situației fiscale și macroeconomice curente.

El a dezvoltat această idee printr-un exemplu concret: atunci când o companie

A menționat că, în ianuarie, instituțiile financiare internaționale vor relua evaluarea ratingului de țară, iar până acum indicatorii au arătat o evoluție rezonabilă, deși durata această tendință rămâne neclară.

Un semnal pozitiv, conform lui Anghel, este reducerea deficitul bugetar, care contribuie la creșterea predictibilității și la consolidarea fiscală – două elemente esențiale pentru încrederea investitorilor. Totuși, a avertizat că mai există numeroase decizii critice care așteaptă să fie luate, inclusiv în cadrul Consiliului Investitorilor Străini, unde colaborarea cu autoritățile publice era anterior regulată și structurată.

În prezent, lipsa unui interlocutor deplin legitim la nivelul guvernului face ca planificarea strategică pe termen mediu și lung să devină greu realizabilă, deoarece firmele nu mai pot baza prognozele pe ipoteze stabile.

El a dezvoltat această idee printr-un exemplu concret: atunci când o companie pregătește bugetele pentru următorii 2, 3 sau chiar 5 ani, sau chiar pentru un an în avans, are nevoie de semnale clare despre direcția politic-economică pentru a justifica investiții în noi linii de producție, extensii sau inovații. Fără această baza de fundamentare, deciziile devin speculativă și riscuroase.

În plus, directorul PwC România a atras atenția pe inerția observată în procesul de modernizare a aparatului de stat.

A constatat că, deși consumul a fost motorul principal al creșterei în anii precedenti, această tendință s-a oglindit, iar industria – mai ales sectorul alimentar – nu a putut ține pasul.

În același timp, a observat că eforturile de consolidare fiscală s-au concentrat preponderent pe sectorul privat, în timp ce reformele structurale ale statului au rămas în fundal.

A citit un exemplu venit de la un coleg din Varșovia, care a subliniat criticitatea unei strategii clar definite în domeniile transportului rutier și aerian, esențiale pentru conectivitate și competitivitate.

În legătură cu acest punct, a menționat Ordonanța de Urgență nr. 109, care reglementează modul de alegere a membrilor executivi în consiliile de administrație ale societăților de stat, și a sugerat că această normă ar trebui revizuită și actualizată pentru a asigura o guvernanță mai transparentă, eficientă și orientată spre performanță.

În ciuda tuturor acestor provocări, Daniel Anghel a concluzionat cu o notă de optimism prudent. A declarat că, deși există blocaje politico-institutionale, piesele de bază pentru o recuperare sunt prezent: există capital disponibil pe piață, România rămâne atractivă pentru investitori – atât locali, cât și străini – și principalul obstacol rămâne lipsa deciziilor clare și tempestive.

A adăugat că, dacă această barieră va fi depășită, atunci potențialul de relansare al economiei va putea fi activat, iar încrederea poate fi reconstruită pe bune temeiuri.